daca doriti sa revedeti...

Alegeri la partid... Candidat unic... Candidat unic, dar emotionat... Candidat unic, emotionat, elogiat de viitorii subalterni... Candidat unic, emotionat, elogiat si in final ales... Ales cu 98% din voturi...
Oare de ce imi suna totul atat de cunoscut?
Va multumim din inima, cu fierbinte dragoste, profunda recunostinta si nesfarsita admiratie, tovarasa Elena Cea... oops, scuze, i-ar m-a luat gura pe dinainte, vroiam sa spun desigur "doamna Elena Udrea"! Sper sa nu ma admonesteze domnul presedinte, ca pe copilul care a facut o confuzie asemanatoare, nu de alta, dar se pare ca nu ii este deloc rusine lui Dinu Patriciu.

Toata lumea a innebunit cu gaura neagra. Este bineinteles o moda trecatoare, asa cum sunt asteroizii de care tot ne amintim la cativa ani, cum a fost sperietoarea cu anul 2000 pe care o auzisem inca din copilarie si care apoi s-a transformat in 2001, ba as spune la fel cum este si incalzirea globala, gaura din stratul de ozon si alte pocnitori despre care sunt convins ca se va rade peste cativa ani. Nu de alta, dar tocmai s-a anuntat ca urmeaza una din cele mai friguroase ierni din istoria meteorologiei, chestie putin incompatibila cu o incalzire globala...

Dar sa revenim la gaura noastra. Toata lumea a auzit cand cei de la NASA au plasat gaura neagra in vecinatatea Pamantului, dar le-a scapat micul amanunt ca vecinatatea asta este una... cosmica, vecinatate insemnand mai concret 50 de milioane de ani lumina.

Sunt un profan in domeniu si s-ar putea ca logica mea sa fie gresita, insa am luat-o babeste, cum imi place sa iau orice informatie dintr-un domeniu care nu imi este foarte cunoscut. Vecinatatea asta cosmica inseamna pentru mine ca luminii i-au trebuit 50 de milioane de ani ca sa ajunga la noi, deci tot cam atatia ani pentru ca noi pamantenii sa o putem identifica. Deci ea era acolo de cand lumea, nu poate fi chiar asa tanara cum ni se spune... Ba chiar as spune ca intre timp s-ar putea ca ea sa nici nu mai existe, cum frumos spunea poetul "era pe cand nu s-a zarit, azi o vedem si nu e". 

Si cum am auzit o gramada de zvonuri, cum ca gaura a inghitit deja o planeta si oricand ne-ar putea inghiti si pe noi, nu pot decat sa ma gandesc ca ne-ar trebui vreo 50 de milioane de ani sa ajungem la ea, daca ne-ar absorbi cu cea mai mare viteza posibila - cea a luminii. Eu unul deocamdata nu imi fac griji, nu am de gand sa traiesc pana atunci...

Am facut chiar si un calcul, incercand sa imi dau seama ce inseamna aceste proportii cosmice. Am considerat Pamantul ca avand dimensiunea unei mingi de fotbal, dar tot nu m-am descurcat, asa ca l-am micsorat pana la dimensiunea unui graunte de polen. Iti inchipui cat inseamna asta? Ei bine, daca Pamantul ar fi un graunte de polen, distanta pana la gaura neagra ar fi de numai 755 milioane de kilometri... Hmm, parca si asta imi depaseste puterea de intelegere.

Acum revenind la seriozitatea problemei, banuiesc totusi ca cei de la NASA inteleg mai bine decat mine cum sta treaba cu gaura neagra, cu anii lumina si cu relativitatea timpului. Tare as fi curios sa aflu unde este greseala in rationamentul meu...

Si pentru ca tot mi-am adus aminte, nu pot sa nu postez si poezia La steaua, care o invatasem pentru prima data pentru ca mi se paruse usoara atunci cand de 15 ianuarie invatatoarea ne pusese pe fiecare sa invatam cate o poezie de Eminescu, apoi prin gimnaziu am invatat-o din nou ca sa le fac ciuda colegilor dinamovisti, iar abia prin liceu incepusem sa o apreciez la adevarata ei valoare:

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.

Ce face omul cand se plictiseste?

Nu stiu nici eu exact. Candva iesea la o tabla cu prietenii, apoi a descoperit televiziunea prin cablu, jocurile pe computer. Acum ca ne-am plictisit de toate acestea, toata lumea are un blog. De ce nu as avea si eu unul? Daca tot am opinii, de ce sa nu le impartasesc si altora?
Nu stiu inca despre ce va fi acest blog, deocamdata tind sa cred ca despre orice. Si in final despre nimic, ca si serialul din Seinfeld... Daca voi avea macar un cititor, inseamna ca mi-am atins deja scopul, iar mai departe scriu din placere.